Ganduri din zori

” A baby is God’s opinion that the world should go on”

…privind in urma, regasesc 105 zile mai senine. O viata de om, chiar daca viata unui om mic. Si cate sentimente si-au tocit pasii pe potecile sufletului meu, cu cat erai din ce in ce mai aproape; miracolul ce se petrecea in burtica Andreei, miscarile bruste care prefigurau energia de acum a puiului, botoseii cu floricele roz, carora le-au urmat multe hainute albastre…neputinta de a fi acolo in minutul tau de bun venit, teama sa te tin in brate si, mai apoi, ce inseamna sa fii o matusa responsabila si instruita.

Auzisem candva ca fericirea se naste din lucrurile marunte de care avem parte in drumul nostru. Si pentru mine, acest fapt reprezinta o certitudine. N-as vrea sa intelegi gresit; pentru ca acum esti mic, nu inseamna ca tu esti “lucrul marunt” care imi fericeste gandurile; ci toate lucrurile marunte pe care le faci si care sunt capabile sa rapeasca duiosie si zambete, infinita dragoste si grija de pe chipurile si inimile celor dragi care te inconjoara. Tropaiala ta neobosita, performantele pe care le ai deja la doar 3 luni: rasul in hohote, raraiala aia simpatica, nervii pe care ti-i provoaca faptul ca mami poate sa zica “Hellooo” si tie nu iti iese, sportul extrem – cum sa plonjezi din pat – sau secretele tale cu animalutul roscat desenat pe lenjerie.

Trebuie sa stii ca te admir pentru fidelitatea fata de “zuza” preferata si, mai ales, pentru ca reusesti sa impui respect tuturor atunci cand ai chef de vocalize. O admir si pe sister, pentru ca isi da silinta sa fie o super-mami si pentru ca reuseste.

E incredibil ce poate sa faca un copil, modul in care te transforma.. Si uite asa ajung sa ii dau dreptate mamei, care ne tot repeta cand eram mai mici, ideea ca vom intelege ce inseamna copiii abia atunci cand ii vom avea. Iar eu vreau sa stii ca pentru mine esti ca si al meu. E o senzatie de bucurie nemasurata, combinata cu o permanenta neliniste. Mai ales cand tresari in somn si nu stiu ce iti tulbura visele. As vrea sa pot alunga tot ce te sperie, ca noptile sa iti fie line. Si noptile parintilor tai, ale bunicilor, poate si cele ale vecinilor din bloc.. Imi doresc sa vad mereu pe fetisoara ta veselie, cu zambete fara dinti, in asteptarea zambetelor stirbe… Iar fericirea sa iti fie liniste, sanatate si iubire.

Lui Bogdan, suflet de iulie…

Jovi Girls have more fun!

De ceva timp rememorez tot mai des clipe din copilarie; chipurile dragi ce vor ramane mereu la fel, sfidand trecerea timpului si momentele de neuitat care imi rapesc de fiecare data zambete sau lacrimi.

Imi revin in minte serile in care adormeam cu lumina aprinsa dupa ce repetam impreuna lectiile la engleza, posterele cu care tapetasei sifonierul si usa camerei, secretele pe care ma pricepeam atat de bine sa i le divulg mamei, motanul cel negru si educat al vecinei de pe scara B, satisfactia lui tati dupa ce ne tachina pe fiecare cu poreclele preferatilor nostri; eu, la 5 ani, cea mai mare admiratoare a lui Toto, iar tu, eleva de scoala generala care iti declarai in anii ’90 eterna dragoste pentru Bon Jovi.

Sigur iti amintesti la fel de bine calatoriile nocturne la « grota vampirilor », razboiul contra oaspetelui din baie, bezelele pe care le transmiteam de la geamul de la bucatarie catre seminaristul de la 4, coditele impletite, « Batalia ..stelelor ;) », tristetea mea profunda cand am aflat de casatoria fictiva a lui Kevin, piciorul patului pe care l-am rupt in febra « Get Down » sau atunci cand era sa ii trantesc acelui baiat usa in nas. Oasis – trupa absolut interzisa, Blaze of Glory, Always sau videoclipul cu pianul din varful muntelui si sunetul inconfundabil al chitarei lui Richie…

Sunt tot atatea amintiri pe care le pastrez in minte si in suflet si care, dincolo de faptul ca nu prea semanam fizic, stiu ca ma leaga de sora mea. In ziua cand ai implinit 17 ani, am crezut ca timpul o sa se opreasca si asa o sa ramanem mereu, desi, marturisesc ca acum nu mi-ar fi suras ideea sa mai am 10 ani si sa fiu « aia mica, bagacioasa si sacaitoare ». Imi aduc aminte foarte bine felicitarea cu rotite si cifre, pe care o puteai potrivi pentru orice varsta. Dar ea e acolo, pentru tine, fixata pe 17. In schimb, chiar si acum, cand in burtica ta creste o viata noua si te pregatesti sa devii mamica, pentru mine esti tot ca la 17 ani. Chiar daca acum ai parul blond si un nume de familie diferit de al meu, inca pastrez foarfeca cea veche pe care sta scrijelit scrisul frumos, cu litere de tipar, al lui tati.

Trebuie sa iti spun ca, intr-un fel, imi pare rau ca, in scenariul vietilor noastre, tu ai primit rolul de sora mai mare; pentru ca nu ai posibilitatea sa afli ce norocoasa sunt eu sa fiu cea mica si sa am o sora ca tine. Vreau sa stii ca am incercat si incerc sa invat cate ceva din orice: din ceea ce faci, ce zici, din sfaturile tale, din ciondanelile noastre, din momentele in care ma lauzi si ma sprijini, si chiar si din cele in care ma critici. Le apreciez pe toate, pentru ca vin din partea ta catre mine, pentru ca toate astea inseamna ca o parte din gandurile tale sunt pentru mine si din aceasta cauza iti multumesc ca existi si ca, vrei nu vrei, esti sora mea.

For some moments in life there are no words

“- pui?

- da.

- ce-i cu statusul asta?

- de ce?

- pai zi-mi tu.

- pai ce are?

- pai zi-mi ce n-are.

- ce n-are?

- pai nu stiu. Zi-mi tu, ca doar l-ai scris cu vreun motiv.. nu?

- pt mine inseamna ca sunt unele momente in viata care iti taie rasuflarea si te lasa fara cuvinte.. si nu mai e nevoie sa spui nimic, doar sa simti si sa te bucuri de momentul respectiv..sau ca sunt momente si trairi care nu pot fi exprimate in cuvinte.. asa mi se intampla mie cand sunt cu tine.

Si momente din astea sunt toate lucrurile marunte (sau nu) care ni se intampla.. ca atunci cand ne sarutam si ametim..si in momentul urmator simtim nevoia sa ne sarutam din nou ca sa ne revenim.. stii tu, gura aia de aer….si fiecare clipa in care gandim si spunem aceleasi lucruri… si cand ne strangem atat de tare in brate pana ramanem fara aer… si cand te sarut pe ochi, cand pun capul pe pieptul tau si stau sa iti ascult bataile inimii..

- te iubesc foarte mult pui
- si eu te iubesc foarte mult pui. Si pui..
- da
- mai sunt si momentele in care tu imi povestesti despre masini.. si eu…raman fara cuvinte ca nu ma pricep ce sa iti spun si doar te ascult

- “

Sweet sixteen..

Draga mea,

Ne-am promis una alteia sa ne fim mereu alaturi. Si stiu ca ma pot baza pe tine oricand am nevoie. .

Iar eu imi doresc…ca si tu sa stii ca sunt aici pentru tine mereu. Imi doresc sa stiu de tine, ce simti, ce gandesti, daca razi sau daca sufletul ti-e trist. Sunt aici, la “o aruncatura de telefon” ..stii doar ce placere imi face sa aud “you give love a bad name” si sa stiu sigur ca esti tu cea care ma cauta, cea care s-a gandit la mine in acel moment.

Imi doresc sa stii ca sunt gata oricand sa te ascult, sa iti spun gandurile mele, dar si sa tac si sa te tin in brate daca simti cum lacrimile iti inunda fata; fata ta frumoasa, cu ochi mari si migdalati (cum spunea mereu Madame) prin care vezi o apa calma, dar atat de nelinistita in adancurile ei.

Mi-e dor…  de banca a treia din randul de la usa, de pervazul de pe coridor, atat de plictisit si poate chiar exasperat sa tot auda lamentari adolescentine, adevarate epopei, drame de liceu, sictirul cotidian si mai ales, remarcile acide la adresa colegilor de “suferinta”.

Mi-e dor de ceaiul si muzica de la subsol, mi-e dor de banca din parc (si ei trebuie sa ii cerem atatea scuze pentru ca ne-a suportat tacuta atata timp), mi-e dor de discutiile noastre interminabile, de vise impartasite si ganduri frumoase. Mi-e dor de zile intregi de messenger si conversatii la casti, intrerupte doar de serviciile proaste de internet:). Mi-e dor de noi doua impreuna, de pregatiri de majorate, ciocolata si somn la ora 3…

Mi-e dor sa ma plimb cu tine prin Sibiu si promit acum, in mod oficial, ca nu o sa ajungem la batranete fara sa mai facem asta cel putin o data!

Iti multumesc… pentru ca existi si pentru ca ai ales ca o parte din existenta ta sa mi-o daruiesti mie. Iti multumesc ca nu te plictisesti sa ma auzi vorbind si nici nu te superi cand trimit mesaje cu intarziere. Iti multumesc ca ai avut mereu rabdare cu mine cand sufeream o alta drama, ca imi mai faceai cate un semn cu cotul cand ora de franceza nu se sincroniza cu nevoia de somn a organismului meu:)

Sunt multe lucruri marunte sau mai insemnate pentru care as vrea sa iti multumesc, insa tot ce imi mai vine in minte la ora asta este ca ar trebui sa iti multumesc pentru ca ne intelegem din priviri.. multumesc, deci, pentru seara aia..

Bucurestii par astazi ca ne-au indepartat, desi practic suntem aproape, dar vreau sa stii ca de fiecare data cand te vei simti singura, o sa ma gasesti la acelasi numar de telefon, in acelasi grup din lista ta de messenger sau pe holurile facultatii de alaturi..

A ta,

aceeasi din clasa a 10a, la fel ca la 16 ani..

Pentru 23

- Esti foarte frumoasa, spune el, privindu-te cum o raza de soare se joaca pe obrazul tau. Sunteti doar voi doi si primavara. Si linistea. Si fericirea. Voi doi si prima zi din restul vietii voastre.

- Te iubesc.

- Si eu te iubesc.. mai mult ca ieri, dar mai putin ca maine.

Ii saruti pe rand obrajii, pleoapele, buzele cu un dor nestavilit, ca si cum ai vrea sa pecetluiesti acest moment unic. Asa-i ca il vrei langa tine tot restul zilelor? Nu-i asa ca iti doresti sa va treziti impreuna si intr-o alta dimineata? Si intr-o alta dimineata..si intr-o alta dimineata..